Picture 2
Picture 1

 

Scurt Istoric - JuJitsu

 

  Ju-Jitsu s-a dezvoltat in Japonia, mentinandu-si viabilitatea pana in zilele noastre alaturi de alte stiluri de arte martiale stravechi cum ar fi tirul cu arcul (Kyudo) sau scrima cu lamele de bambus (Kendo), etc.
  Ju-Jitsu si originea sa au un izvor adanc.
  Curente religioase din India, tara din Extremul Orient cu o civilizatie dezvoltata timpuriu, au purtat cuceririle culturale si spirituale spre China, care, dupa cum se stie a exercitat, la randul ei, o puternica influienta asupra dezvoltarii culturale a Japoniei. Lupta intre doi adversari exista din vremuri imemoriele,fiind o necesitate vitala pentru conservarea vietii.

  Cercetand istoria originii Ju-Jitsu-lui, acesta pare a proveni din India. Pornind de la arta hindusa a masajului, care cunostea inca din antichitate aproape o suta de locuri ale corpului omenesc, sensibile la dureri, dintre care peste 50% prezentau primejdia ranirii, lesinului, paraliziei temporare si chiar a mortii, sau dezvoltat in indepartata Asie cateva serii de lovituri, contorsionarii articulare, sugrumari, imobilizari si prize producatoare de dureri.
  Insa utilizarea lor necesita anumite cunostinte anatomice, propagate doar in cercuri restranse ale adeptior, sub forma unor stiinte secrete oculte, a caror divulgare se pedepsea cu moartea.
  Veridic este faptul ca aceste colectii sistematizate, evidentiate in cadrul legitimei aparari si-au luat drumul din India spre China. 

  Ideea de baza din China?  Asociatiile secrete, o forta a poporului chinez au favorizat practicarea si dezvoltarea tehnicii luptei de aproape, fiind exersate de demnitari puternici (laici si religiosi) care primeau si initiau in randurile asociatilor lor numai adepti alesi cu severitate, constrangandu-i prin amenintarea cu moartea sa pastreze in mare taina cunostintele dobandite in acesta arta.
  Pare de provenienta curat chinezeasca principiul puternic inradacinat in Ju-Jitsu de a ocoli atacul masiv al agresorului prin fente si eschive, astfel incat acesta cadea urmarea dezastruasa a propriului sau elan de atac.
  Numeroase legende asiatice se tes in jurul provenentei si ideii primare a Ju-Jitsului. Iar urmatoarea pare a se apropia, prin continutul sau, cel mai mult de adevarul istoric.

   De cand Ju-Jitsu in Japonia?  Provenienta incontestabila a Ju-Jitsu-lui din Japonia nu poate fi dovedita atat de usor, fiind la fel de misterioasa ca si inceputurile civilizatiei japoneze. In cercetarile asupra originii Ju-Jitsu-lui,
drumul duce obligatoriu prin literatura japoneza si trebuie sa intelegem de ce japonezul nu se poate substrage inca veneratiei cronicilor vechi de peste doua milenii.
  Ju-Jitsu nu utilizeasza arme, ci doar segmente anatomice si diverse procedee tehnice de scoatere din lupta a agresorului. Ju-Jitsu, "stiinta sau arta supletei" a fost format cu aproape opt secole in urma, in perioada Kamakura (1185-1333), de catre Bushi pentru ca razboinicii dezarmati, sau cu lamele sabiilor rupte sa se poata totusi apara impotriva adversarului inarmat.
  Prin anii 1200, intreaga lume tremura de frica mongolilor in afara de Japonia. Bushi, apartinand celei mai nobile si inalte caste erau educati sa-si desfasoare traiul dupa Bushido (importantul cod al Onoareai), care era idealul vietii lor . Ei invatau nu numai sa manuiasca katana, yari, naginata, sau kyu-ul, ci si lupta calare, cat si Tai Jitsu.
  Acesta metoda de aparare, fara arme, dezvoltata in Kumi Uchi si Yawara, descrise indeosebi intr-o lucrare hindusa datand din veacul al XIII-lea Konjaku-Monogatari constituie baza ramnificatiei Ju-Jitsu-lui in numeroase Ryu, precum Wa Jutsu, Hakuda, Shubaku, Kogushoku, Kito Ryu, Terada, Tenshin- Shinyo, Yuiga, Teiho-San, Muso-Chokushin, Isei-Jitoku.